Luna august a debutat cu ultima parte a capitolului SCHUMANN din proiectul “Vârstele muzicii” demarat la începutul lunii iulie de Ateneul Popular “Mr. Gh. Pastia”.
Aşadar marţi 3 august 2010, ora 18:00, Centrul de limbi străine al Bibliotecii Judeţene “Duiliu Zamfirescu” a fost ca de obicei locul de întâlnire pentru cei care, chiar dacă este vacanţă, răspund cu mare plăcere invitaţiilor noastre.
Ultima parte a audiţiilor Schumann - prezentate de domnul Liviu Topală - a fost dedicată creaţiei componistice numită SIMFONIE.
Ca formă, simfonia (symphonia) înseamnă “împreună”, anticii dând această denumire unui grup de muzicieni care cântă în public. Deasemenea, corurile care cântau în octavă se numeau în Roma antică symphonici. Într-un manuscris din secolul al XV-lea descoperit la Leipzig, se face referire la acest termen, pentru a indica o compoziţie muzicală instrumentală. Pentru secolul al XVII-lea, compoziţia muzicală denumită tot mai frecvent "simfonie" este preludiul instrumental al unei opere lirice, specie dezvoltată în acel timp în Italia, mai ales la Florenţa.
Generaţia autoare a „stilului galant” din sec. al XVIII-lea care va determina tranziţia către stilul clasic, cuprinde un număr de reacţii puternice la adresa esteticii muzicii baroce. Bazele simfoniei le pune Haydn, care crează această specie muzicală în 4 părţi într-o formă bine definită. Prima parte este foarte rapidă cea de-a doua lentă, fiind cea care place cel mai mult datorită tempoului rar, partea a III-a are formă de menuet (dans) - la Haydn şi Mozart - iar partea a IV-a este cea de închidere a ideilor muzicale şi a concluzionării temei expuse. Această ultimă parte are formă fie de sonată, fie de rondo (dans), unde tema se repetă şi se dezvoltă. Asupra părţii a III-a Beethoven – primul romantic – intervine şi o schimbă din menuet în scherzzo (glumă) – făcând-o mai mişcată.
Simfonia este o lucrare în patru părţi scrisă strict pentru orchestră, Robert Schumann împlinindu-şi creaţia muzicală cu acest gen, la dorinţa expresă (fiind chiar împins) a soţiei sale Clara. Simfoniile lui Schumann abundă în melodică şi culoare fiind totuşi mai puţin dense comparativ cu simfoniile romantice.
Au fost audiate cele 4 simfonii, prima – inspirată din simfoniile lui Beethoven – exuberantă şi plină de bucurie, în interpretarea Orchestrei simfonice din Zurich, dirijor David Zinman. Simfonia a II-a plină de armonie, într-un tempo cald şi rar a fost prezentată în deschiderea celei de a patra întâlniri. Simfonia a III-a (scrisă de fapt de Schumann ultima) a fost audiată într-o imprimare video rară şi foarte veche. Aceasta a fost scrisă la comandă în 1850, când episcopul din Köln a fost ridicat la rang de cardinal, purtând numele de Rhenish (Renania) după numele regiunii din care acesta făcea parte. Ultima simfonie, a IV-a este cea mai valoroasă, fiind clădită cu greu de Schumann în patru ani după teoretizări, audiţii şi multe studii.
A IV-a simfonie a făcut deliciul publicului prin faptul că a fost în interpretarea Orchestrei simfonice din Viena condusă de Leonard Bernstein. Marele om de muzică – dirijor, compozitor, pianist şi pedagog, Leonard Bernstein este cunoscut mai ales din concertele – lecţie care au făcut ca apariţiile sale pe micul ecran să fie din cele mai plăcute şi dorite.
Aşteptăm, marţi 14 septembrie 2010, ora 18:00 în aceeaşi locaţie, să ne întâlnim cu alţi compozitori care au făcut din muzică un instrument, numai bun de ajuns la inimile dumneavoastră. Vacanta placuta!(referent Carmen Cazaciuc)
Postări
